sipica

sȉpica ž
DEFINICIJA
1. dem. od sipa
2. zool. vrsta sipe (Sepiola rondeleti)
ETIMOLOGIJA
vidi sipa

Hrvatski jezični portal. 2014.

  • sipică — SIPÍCĂ, sipici, s.f. Numele a două plante erbacee, una cu tulpina ramificată, cu frunze păroase şi cu flori albe albăstrui (Cephalaria transsilvanica), cealaltă cu flori gălbui roşietice, întrebuinţată în medicină (Scabiosa ochroleuca). – cf. sl …   Dicționar Român

  • šípica — e ž (í) manjšalnica od šipa: vrata so bila okrašena z barvastimi, vzorčasto sestavljenimi šipicami / vstaviti sliko med dve šipici / razbiti šipice očal stekelca; zamenjati šipico na uri …   Slovar slovenskega knjižnega jezika

  • GALLINA — Graece ὄρνις, quae vox avem in genere significabat, apud Graecos vetustiores, Hom. et Hesiod. Platonis aevo usurpari coepit pro genere gallinaceo et per aliquot saecula tam ad gallum, quam ad gallinam, pertinuit: donec obtinuit usus, ut gallinae… …   Hofmann J. Lexicon universale

  • bubă — BÚBĂ, bube, s.f. 1. Nume generic dat umflăturilor cu caracter purulent ale ţesutului celular de sub piele. ♢ expr. A umbla cu cineva ca cu o bubă coaptă = a menaja pe cineva. (fam.) S a spart buba = s a dat totul pe faţă; s a dezvăluit totul. ♢… …   Dicționar Român

  • bărburel — BĂRBURÉL s. v. sipică. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • canina — TRANDAFÍR s. I. 1. (bot.; Rosa) roză, (înv. şi reg.) rug, (reg.) rujă. 2. (bot.) trandafir sălbatic (Rosa canina) = măceş, (pop.) răsură, (reg.) cacadâr, mărăcine, rug, rujă, rujiţă, sipică, (Ban.) scobituri (pl.). II. patrician. (A mâncat un… …   Dicționar Român

  • dipsacacee — DIPSACACÉE s.f.pl. Familie de plante asemănătoare cu compozeele, cuprinzând scaieţii, sipica etc.; dipsacee; (la sg.) plantă din această familie. [pron. ce e, sg. invar. / < fr. dipsacacées]. Trimis de LauraGellner, 22.02.2005. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • dipsacee — dipsacée/dipsacacée s. f., pl. dipsacée/dipsacacée Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  DIPSACÉE s.f.pl. Dipsacacee. [pron. ce e, sg. invar. / < fr. dipsacées]. Trimis de LauraGellner …   Dicționar Român

  • muşcat — MUŞCÁT s.n. (Rar) Muşcare. – v. muşca. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MUŞCÁT s. v. muşcare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  MUŞCATUL DRÁCULUI s. (bot.; Scabiosa lucida) (reg.) sipică …   Dicționar Român

  • măceş — MĂCÉŞ, măceşi, s.m. Gen de arbuşti cu spini, cu flori roşii, trandafirii, galbene sau albe şi cu fructe roşii; trandafir sălbatic, cacadâr, rujă, răsură2, rug1. (Rosa). [var.: măciéş s.m.] – Et.nec. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.