solicitator


solicitator
solicìtātor (solicitȃtor) m
DEFINICIJA
pravn. odvjetnički pomoćnik bez juridičke naobrazbe
ETIMOLOGIJA

Hrvatski jezični portal. 2014.

  • solicitator — SOLICITATÓR, OÁRE, solicitatori, oare, s.m. şi f. Solicitant. – Solicita + suf. tor. cf. lat. s o l l i c i t a t o r , o r i s . Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SOLICITATÓR s. solicitant, (rar) postulant. Trimis de siveco, 05 …   Dicționar Român

  • solicitátor — ja m (ȃ) nekdaj (administrativni) vodja odvetniške pisarne …   Slovar slovenskega knjižnega jezika

  • solicitant — SOLICITÁNT, Ă, solicitanţi, te s.m. şi f. Persoană care solicită (1); solicitator. – Solicita + suf. ant cf. germ. S o l l i z i t a n t. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98  SOLICITÁNT s. solicitator, (rar) postulant. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • audienţă — AUDIÉNŢĂ, audienţe, s.f. 1. Întrevedere acordată unui solicitator de către o persoană care deţine o funcţie de răspundere. 2. Acceptare (entuziastă) a ceva. ♢ expr. A avea audienţă la... = a trezi interesul sau a avea influenţă asupra unui public …   Dicționar Român

  • admite — ADMÍTE, admít, vb. III. tranz. A primi ca bun, a considera ca adevărat; a fi (provizoriu) de acord cu ceva; a îngădui, a permite. ♦ A da curs favorabil unei cereri. ♦ A primi pe un solicitator, a accepta un candidat. – Din fr. admettre, lat.… …   Dicționar Român

  • postulant — POSTULÁNT, Ă, postulanţi, te, s.m. şi f. (Rar) Persoană care cere un post2 (1), o slujbă; solicitator, aspirant. – Din fr. postulant. Trimis de oprocopiuc, 04.04.2004. Sursa: DEX 98  POSTULÁNT s. v. solicitant, solicitator. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • солицитатор — (лат. solicitator) прав. 1. тој што води судски спор 2. адвокатски приправник …   Macedonian dictionary

  • caiafă — CAIÁFĂ, caiafe, s.f. Persoană făţarnică, ipocrită. ♢ expr. A trimite (sau a purta, a duce) de la Ana la Caiafa (numele unor personaje biblice) = a trimite (un solicitator) dintr un loc într altul (purtându l cu vorba). [pr.: ca ia ] – Din n.pr.… …   Dicționar Român

  • primire — PRIMÍRE, primiri, s.f. Faptul de a primi. 1. Luare în posesiune a unui bun care ţi a fost oferit, dat, datorat. ♢ loc. vb. A da (cuiva ceva) în primire = a preda, a încredinţa (cuiva ceva). A lua (ceva) în primire = a prelua (ceva); a recepţiona …   Dicționar Român

  • komparsist — kompàrsist m DEFINICIJA 1. pravn. osoba koja sastavlja pravničke spise (ali ne nastupa na sudu); solicitator 2. rij., v. kompars ETIMOLOGIJA vidi kompars …   Hrvatski jezični portal


We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.